Scrisoarea Sf. Atanasie către Marcelin – Despre beneficiile unice ale Psalmilor

Unul din cele mai cunoscute documente din primele veacuri ale creștinismului este această scrisoare din partea Sfântului Atanasie cel Mare, episcop de Alexandria, către Marcelin, un diacon, scrisă în aproximativ 366 d.Hr., scrisoare prin care îl încurajează să cânte și să se roage Psalmii, prezentându-i beneficiile lor unice. Această scrisoare reprezintă unul din cele mai frumoase elogii aduse la adresa cărții Psalmilor.

Textul integral în limba română (format PDF) îl găsiți în linkul de mai jos. Și pentru că sunt interesat în mod special de cântul Psalmilor, pe lângă textul integral al scrisorii am selectat acele paragrafe în care Atanasie vorbește despre beneficiile cântului Psalmilor, pe care le puteți citi direct mai jos:

„Este necesar să cunoaștem și motivul pentru care aceste cuvinte sunt cântate cu melodii și cântări. Unii mai simpli dintre noi, chiar dacă admit că aceste cuvinte sunt de inspirație divină, cred că noi cântăm Psalmii doar datorită blândeții și plăcerii de a asculta sunete. Nu este așa. Fiindcă Scriptura nu a încercat niciodată să cucerească prin blândețe, ci toate aceste cuvinte au fost stabilite spre folosința sufletului. Acest lucru a fost rânduit în mod particular pentru două motive.

În primul rând, deoarece se cuvenea ca Scripturile să-L celebreze pe Dumnezeu nu doar prin descrieri, ci și prin cântece cântate lent. De pildă, se recită, fără întrerupere, cărțile Legii și Profeților,  toate cărțile istorice și Noul Testament; dimpotrivă, spunem cu voce domoală Psalmii, imnele și cântările. Astfel dăm ascultare poruncii date oamenilor de a‑L iubi pe Dumnezeu din toate puterile și cu toată ființa lor.

În al doilea rând, precum un flaut bine acordat scoate un sunet perfect, tot astfel în suflet există trăiri diferite: gânduri, dorințe, mânie. Iar activitatea membrelor trupului își are rădăcinile în trăirile sufletului. Rațiunea vrea ca omul să nu fie în dezacord nici în conflict cu sine însuși: de pildă, a gândi binele și a săvârși apoi răul, precum Pilat care a spus mai întâi: Nu aflu nici o vină în el (In 18,38), apoi adoptă părerea evreilor, sau a dori răul și a nu-l putea îndeplini până la capăt, precum bătrânii care râvneau după Suzana (Dan 13); sau, abținându‑se de la adulter, însă furând; sau a nu fura, însă a ucide; sau a nu ucide, însă a huli.

Pentru a evita o asemenea tulburare interioară, Cuvântul îi cere sufletului ce are Duhul lui Christos, după cum spune Apostolul (I Cor 2,16), să o folosească drept ghid, să‑și stăpânească patimile, să guverneze membrele trupului în așa fel încât să asculte de Cuvânt. Precum plectrul pentru a scoate sunete armonioase, tot astfel și omul devenit Psaltire, supus plectrului Duhului Sfânt, este supus în toate membrelor și mișcărilor sale pentru a sluji voinței lui Dumnezeu. Citirea melodică a Psalmilor este icoana și modelul unei liniști desăvârșite a gândurilor și al unui calm interior. Căci precum noi cunoaștem și arătăm trăirile sufletului, tot astfel Domnul, dorind ca melodia cuvintelor să fie simbolul armoniei spirituale a sufletului, stabilit fiind ca odele să fie însoțite de o melodie iar psalmii să fie cântați. Este dorința sufletului de a fi bine dispus, după cum este scris: Unul dintre voi se bucură? Să cante Psalmii (Iac 5,13). Astfel se liniștește ceea ce există dificil în el, tăios și dezordonat; tristețea se vindecă atunci când cântăm: De ce ești trist suflete al meu, si de ce mă neliniștești? (Ps 41,6 LXX-Septuaginta). Atunci el va recunoașe eroarea și va spune: Picioarele mele su fost un pic agitate (Ps 72,2 LXX); teama este înlocuită de speranță atunci când spunem: Domnul este apărarea mea, nu mă voi teme de faptele oamenilor (Ps 117,6 LXX).

Cei care nu recită cântările sub formă de ode divine nu spun Psalmii cu înțelepciune (Ps 15,9 LXX), ci caută propria lor plăcere și vor suporta astfel pedeapsa, căci lauda nu este matură în gura păcătosului (Ecc 15,9). Dimpotrivă, cei ce cântă Psalmii în felul în care l-am spus, ajustând melodia la cuvinte, la ritmul sufletului și la armonia spiritului, aceștia nu cântă doar cu limba, ci și cu rațiunea și obțin un mare avantaj, nu doar pentru ei înșiși, dar și pentru cei ce vor să-i asculte.”

Fericitul David cântând astfel pentru Saul a fost plăcut Domnului și îndepărta de la Saul necazul și nebunia, făcând să revină liniștea în sufletul său. De asemenea și preoții, prin cântarea Psalmilor, invitau sufletele popoarelor la pace și la armonie cu cei ce alcătuiesc coruri în ceruri. Lectura cântată a Psalmilor nu este o grabă eufonică, ci semnul armoniei gândurilor sufletului și simbolul spiritului în stadiul de liniște și de pace. A-L lăuda pe Domnul cu cimbale plăcut sunătoare, citara și instrumentul cu zece coarde era de asemenea simbolul și indiciul dispoziției obișnuite a membrelor trupului, care sunt ca niște corzi, și a gândurilor sufletului, care sunt ca niște cimbale, și deoarece totul primește mișcare și viață la semnul Duhului, pentru ca, după cum este scris, omul să trăiască în Duh și să facă să moară faptele trupului în el (Rm 8,13). Cel ce cântă astfel dă ritm propriului său suflet și îl conduce, pentru a spune așa, de la disonanță la acord, astfel încât, întărit în condiția sa firească, să nu mai aibă nici o teamă, ci dimpotrivă să afle liniște și să dorească și mai mult bunurile viitoare. Fiind bine dispus de melodia cuvintelor, sufletul uită patimile și privește cu bucurie spre gândurile lui Christos (I Cor 2,16), meditând la ce-i mai bun.”

Acum poți și asculta în format AUDIO această scrisoare:

2 thoughts on “Scrisoarea Sf. Atanasie către Marcelin – Despre beneficiile unice ale Psalmilor

  1. Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
    Fericitul David cântând astfel pentru Saul a fost plăcut Domnului și îndepărta de la Saul necazul și nebunia, făcând să revină liniștea în sufletul său. De asemenea și preoții, prin cântarea Psalmilor, invitau sufletele popoarelor la pace și la armonie cu cei ce alcătuiesc coruri în ceruri. Lectura cântată a Psalmilor nu este o grabă eufonică, ci semnul armoniei gândurilor sufletului și simbolul spiritului în stadiul de liniște și de pace. A-L lăuda pe Domnul cu cimbale plăcut sunătoare, citara și instrumentul cu zece coarde era de asemenea simbolul și indiciul dispoziției obișnuite a membrelor trupului, care sunt ca niște corzi, și a gândurilor sufletului, care sunt ca niște cimbale, și deoarece totul primește mișcare și viață la semnul Duhului, pentru ca, după cum este scris, omul să trăiască în Duh și să facă să moară faptele trupului în el (Rm 8,13). Cel ce cântă astfel dă ritm propriului său suflet și îl conduce, pentru a spune așa, de la disonanță la acord, astfel încât, întărit în condiția sa firească, să nu mai aibă nici o teamă, ci dimpotrivă să afle liniște și să dorească și mai mult bunurile viitoare. Fiind bine dispus de melodia cuvintelor, sufletul uită patimile și privește cu bucurie spre gândurile lui Christos (I Cor 2,16), meditând la ce-i mai bun.”

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create your website with WordPress.com
Get started
%d bloggers like this: